provizoriu

La mama acasa.  An end to a story Singurele persoane pe care mi le-am dorit moarte si carora am vrut sa le fac rau activ sunt ea si el. Cel care m-a controlat si torturat psihic si agresat sexual pana la viol si cea care m-a nascut care avea sa imi spuna ca fusese vina mea pentru asta.  La 30 de ani locuiam cu mama care umbla in gunoi pentru a verifica ce mancasem si ce ambalaje aruncasem. Daca cheltuisem bani pe ceva neregulamentar dietei, daca cheltuisem bani punct.  Apoi, in timpul cat am locuit putin singura in afara orasului, imi trimitea medicamentele de pe reteta insotite de bonuri. In caietul ei, m-a trecut cu datorii crescande si crescande. Eram o cheltuiala in plus pt ea, evident.  Cand veneam in weekend acasa, ma suna si intreba ce sa imi faca de mancare. De cand m-am intors acasa, nu m-a intrebat o data ce as vrea sa mananc, niciun interes sa vada daca am vreo dorinta sau daca mai traiesc in camera aia veche si ponosita. Ca intotdeauna, asteptarea e “sa ma multumesc cu ce a

  Sonnet Hold – my heart into your hands  at the watch of the fearful Hare. In between us  there is nothing but a butchering adorned.  Oh, my mother, you’ve not spared me of derogatory scorn.  O, my mother, you’ve Not seen Me, neither whole nor as a ghoul. Hold – my prayer,  comes in pieces,  never abstract nor commune.  As in pieces so in matter,  let alone our darkest moon. Hold –  a dagger & a minor preacher’s death.  In the future this will be It,  all for butter and for bread. Our mission’s been achieved,  to commence to gather words; but don’t cover, not the minimum ---  of the batter of the birds.

  Supermarket for the soul  (publicat in nr. 149/59 al revistei Fictiunea/ https://fictiunea.ro/2023/148/art8/) Peste 6 săptămâni împlinesc 30 de ani. Săptămâna viitoare se deschide Lidl-ul din Mihai Bravu; mare eveniment. Plănuiesc să mă duc cu mama la deschidere. (În orice caz, în primele zile).  De ceva vreme dau târcoale magazinului în timpul plimbării mele zilnice. Mă uit lung la stadiul lucrărilor și la grupurile de muncitori de pe șantier. Sunt curioasă dar nu întreb pe nimeni când se va deschide. Așteptam de mult timp, mai exact de aproape un an, să se termine renovarea. Mama nu știe cum să se descurce în alte magazine pentru că a învățat pe de rost raioanele din Lidl și de multe ori când mă duceam la cumpărături la indicațiile ei se adăugau expresii de tipul "în stânga/ pe dreapta, unde este untul, la 2 lei și ceva;" sau dacă nu găseam ceva de pe listă: "Ee, nu te-ai uitat tu bine" cu atâta siguranță de sine că îi poți vedea gândurile - o imagine exactă a r

O schiță în trei episoade. (candidat la concursul ''castane dulci pentru o iubire amara'' organizat de artadepatrudimineata.ro)     1. Cel în care ți-ai pus degetul mijlociu pe frunțile unor femei care încercau să te scoată  afară din birourile lor, cu fețele calme și relaxate, înțelegătoare și senine; uitându-se la  tine în timp ce erai împins afară, tot timpul cu o expresie răutăcioasă, arogantă și  mulțumită de sine pe fața ta.   După doar două luni de conviețuit fizic împreună; ne făceam planuri să ne mutăm amândoi în  Portugalia. Eu nu puteam să îmi imaginez altceva decât plaja nemărginită și lungă din Faro și  oceanul, zilele de acum 8 ani petrecute în lumina soarelui printre dune mâncând chorizo cu  mozarella. Problema în Portugalia, aveam să aflu este lipsa încălzirii centrale. Problema  străinului din patul meu este lipsa inerentă a căldurii. Creșterea lui insulară; ‘’schimbători ca  vremea’’, dar mereu gri și reci și inaccesibili, de multe ori de o violență in